O Nouă Ipoteză În Fizică Şi Câteva Consecinţe Al Ei

Abstract or Introduction

În lucrare sunt expuse încercările personale de explicitare prin raţionamente simple a sensului fizic al constantelor fizice universale (a interacţiunii gravitaţionale sau G, a interacţiunilor electroastatice capa k şi constanta de acţiune h). Adimensionalitatea constantelor G şi k conduce la ipoteza identităţii dimensiunii fizice a masei gravifice m (egală cu masa inertă), cu dimensiunea fizică a sarcinii electrice q , ipoteză ale cărei câteva consecinţe logice sunt expuse în cuprinsul lucrării. Adoptarea acestei ipoteze duce la o semantică exactă (la definirea clară) a conceptelor (a mărimilor) cu care lucrează fizica şi la evidenţierea sistemului bidimensional al mărimilor fizice (s.b.m.f.), sistem în care masa m nu mai este mărime fizică fundamentală, ci apare (este exprimată) ca relaţie între spaţiu şi timp. Sistemul bidimensional al mărimilor fizice este congruent cu sistemul gravitaţional absolut al mărimilor fizice, edificat de Thomson pe baza adimensionalităţii constantei gravitaţionale sau G . Explicitarea constantei de acţiune h evidentiază mai mulţi cuantificatori universali. Pe baza semnificaţiei mărimilor fizice, pe baza sistemului bidimensional al mărimilor fizice şi pe baza cuantificatorilor universali am încercat descifrarea (modelarea foarte simplistă) a structurilor dinamice ale particulelor elementare, care apar ca sisteme de unde electromagnetice staţionare, de amplitudine gigantică, structuri care ar apărea (ar lua naştere) prin interferenţa constructivă a fotonilor de anihilare corespunzători, cu ei înşişi, în urma refracţiei lor la 360 de grade, după o circomferinţă de rază egală cu raza particulei, în condiţiile densităţtii gigantice a energiei câmpului electromagnetic. Pe baza structurii dinamice (ipotetice) a neutronului am explicat (am dedus) natura electromagnetică a câmpului gravitaţional. Pe baza structurii dinamice a fotonului aflat în translaţie liberă, în vid, am dat (am găsit) o explicatie neeterică şi nerelativistă pentru formula lui Fresnel şi am propus un experiment prin care s-ar putea pune în evidenţă câmpul electromagnetic terestru, câmp a cărui existenţă ar explica foarte simplu rezultatul experimentului Michelson-Morley. Lucrarea este un studiu teoretic de nivel mediu fără abordări de matematici superioare şi se întinde pe mai mult de o sută de pagini de format A4 de texte, formule şi căteva desene explicative.