Contabilitate financiara

CONTABILITATE FINANCIARĂ

I. Organizarea contabilităţii financiare

II. Contabilitatea gestiunii capitalurilor

III. Contabilitatea constituirii şi utilizării imobilizărilor

IV. Contabilitatea fluxurilor de trezorerie

V. Contabilitatea formării şi valorificării stocurilor

VI. Contabilitatea muncii, a relaţiilor cu personalul şi cu organismele sociale

VII. Contabilitatea TVA-ului

VIII. Contabilitatea rezultatelor financiare

IX. Situaţiile financiare de sinteză

BIBLIOGRAFIE:

1. Contabilitatea financiară (vol I), Editura De Vest, Timişoara, 1994, EPURAN, BĂBĂIŢĂ, GROSU
2. Contabilitatea financiară (vol II), Editura De Vest, Timişoara, 1995, EPURAN, INEOVAN, PEREŞ, COTLEŢ
3. Managementul contabilităţii româneşti, Editura Intercreda, Deva, PÂNTEA
4. Standardele internaţionale de contabilitate (2000, 2001)

Ordinul ministrului finanţelor publice 94/2001 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu directiva a 4-a a CEO şi cu standardele internaţionale de contabilitate; ordinul ministrului finanţelor publice 306/2002 pentru aplicarea reglementărilor privind armonizarea contabilităţii cu directiva a 4-a. Legea contabilităţii 82/1991 republicată în august 2002.

Cursul 1

I. Organizarea contabilităţii financiare

I.1. Caracteristici

Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor şi tranzacţiilor care afectează patrimoniul agenţilor economici, măsurarea variaţiilor la care acesta este supus, calcularea şi explicarea rezultatelor financiare, întocmirea situaţiei financiare de sinteză, documente care trebuie să asigure mediului exterior imaginea fidelă şi retrospectivă a situaţiei întreprinderii.

Reflectând relaţiile de schimb ale întreprinderii cu mediul exterior, contabilitatea financiară trebuie organizată pe bază de norme unitare pentru a asigura informaţiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clienţii, furnizorii, asociaţii, băncile, statul, şi să permită comparabilitatea indicatorilor gestiunii economico-financiare între diferite unităţi.

Pentru relaţia cu statul contabilitatea financiară costituie suportul pe baza căruia se evaluează şi se stabilesc obligaţiile financiare şi sarcinile sociale.

Contabilitatea financiară se caracterizează prin:

- este organizată pe bază de norme unitare şi obligatorii pentru toate unităţile patrimoniale având la bază planul general de conturi
- evidenţiază patrimoniul unităţilor şi rezultatele financiare, urmărind în final stabilirea conturilor anuale necesare întocmirii documentelor de sinteză
- prezintă patrimoniul pe structuri globale

Fiind o structură importantă a contabilităţii de ansamblu a întreprinderii, are anumite limite:

- asigură compararea în timp şi spaţiu a rezultatului global al unei unităţi faţă de alta
- nu permite evidenţierea contribuţiei fiecărui sector, produs, lucrare, serviciu

Aceste limite sunt suplinite de cel de-al doilea circuit al contabilităţii: contabilitatea de gestiune.

Funcţiile principale:

a) de înregistrare completă a tranzacţiilor întreprinderii în scopul determinării periodice a situaţiei patrimoniale şi a rezultatului global
b) de comunicare externă în relaţiile cu terţii, instituţii publice şi diverşi utilizatori de informaţii
c) de instrument de gestiune
d) de informare sau de furnizare a informaţiilor necesare realizării de analize economico-financiare precum şi sinteze macro-economice

I.2. Organizarea contabilităţii agenţilor economici

Contabilitatea financiară se organizează la nivelul unităţilor patrimoniale – regii autonome, companii naţionale, societăţi agricole, asociaţii cooperative, asociaţii de asigurări şi reasigurări.

Contabilitatea financiară se organizează la sucursale şi alte unităţi fără persoană juridică cu sediul în străinătate dar care aparţin persoanelor juridice din România.

Contabilitatea financiară trebuie organizată şi de către persoanele fizice care au calitatea de comerciant, prestează activităţi independente sau execută în mod obişnuit activităţi economice.

Normele juridice care reglementează organizarea contabilităţii agenţilor economici:

- legea contabilităţii 82/1991 republicată
- reglementările de aplicare a legii contabilităţii (ordinul 306)
- ordinul 94/2001
- standardele internaţionale de contabilitate eliberate de Comitetul internaţional de contabilitate

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.

Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.

Pentru necesităţi proprii de informare, persoanele juridice pot opta pentru întocmirea situaţiei financiare pentru o monedă stabilă.

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane juridice.

La baza organizării contabilităţii financiare a agenţilor economici trebuie avute în vedere principiile:

- continuitatea activităţii – presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal activitatea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii
- permanenţa metodelor – presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de activ şi de pasiv precum şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile
- prudenţa – presupune că valoarea oricărui element va fi determinată ţinându-se cont de aspectele:
1. se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii rezultatului financiar;
2. se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior chiar dacă acestea apar între data încheierii exerciţiului şi cea a întocmirii bilanţului
- independenţa exerciţiului financiar – presupune luarea în considerare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor
- evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv – presupune ca la stabilirea valorii totale corespunzătoare unei poziţii în bilanţ să se determine separat valoarea aferentă fiecărui element invidual de activ sau de pasiv
- intangibilitatea – constă în faptul că bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent
- necompensarea – presupune că valoarea elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valoarea elementelor ce reprezintă pasive, cu excepţia compensărilor între active şi pasive permise de reglementările legale

Toate aceste convenţii şi principii intră în organizarea contabilităţii, împreună cu factorii principali şi specifici care influenţează maniera de organizare a contabilităţii.

Principalii factori de care trebuie să se ţină seama la organizarea contabilităţii sunt:

- forma de proprietate (privată, publică, cooperatistă)
- forma juridică de constituire a unităţii patrimoniale (regii autonome, societăţi comerciale, etc)
- mărimea unităţii patrimoniale care este avută în vedere astfel încât să simplifice procedurile şi să limiteze costul pentru realizarea contabilităţii, mai ales la întreprinderile mici; astfel întreprinderile sunt grupate în trei categorii: mari, mici şi mijlocii, microîntreprinderi

Îndrumarea metodologică pentru organizarea contabilităţii agenţilor economici revine Ministerului Finanţelor Publice, Colegiului consultativ al contabilităţii de pe lângă minister, precum şi altor organisme profesionale (Corpul experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România).

I.3. Organizarea şi conducerea contabilităţii unităţilor patrimoniale

Persoanele juridice organizează şi conduc contabilitatea de regulă în compartimente distincte conduse de directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund, împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii conform normelor legale. Totodată contabilitatea poate fi organizată şi condusă, pe bază de contracte de prestări de servicii, şi de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat.

Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte şi care nu au personal calificat încadrat sau contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul Finanţelor Publice stabileşte, în funcţie de evoluţia inflaţiei şi de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care există obligaţia de a încheia contracte pentru întocmirea situaţiei financiare anuale numai de către persoane fizice sau juridice calificate autorizate.

Persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii trebuie să asigure condiţii necesare pentru:

- întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice;
- organizarea şi conducerea corectă şi la zi a contabilităţii;
- organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi pasiv;
- respectarea regulilor de întocmire a situaţiei financiare anuale şi depunerea la termen a acestora la organele în drept;
- păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi situaţiei financiare anuale;
- organizarea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul activităţii persoanelor juridice.

I.4. Mijloace de organizare a contabilităţii financiare

Modul de organizare a contabilităţii presupune stabilirea şi utilizarea anumitor mijloace ca: documentele justificative, planul de conturi, registrele contabile, forma de contabilitate.

a) Documentele justificative

Potrivit prevederilor legale privind întocmirea şi utilizarea formularelor comune sau cu regim special utilizate în activitatea financiar-contabilă, orice acţiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ.

Documentele justificative se păstrează timp de 10 ani în arhivă, cu excepţia statelor de salarii care se păstrează 50 de ani. Registrele de contabilitate şi documentele justificative se păstrează în arhivă în forma lor originală, grupate în funcţie de natura operaţiunilor şi în ordine cronologică în cadrul exerciţiului financiar la care acestea se referă. Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea şi consultarea documentelor în termenele prevăzute de lege. În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a lor în termen de maxim 30 de zile de le constatare, ele purtând menţiunea „Reconstituit”.

b) Planul de conturi general este conceput pe sistemul zecimal şi pentru organizarea contabilităţii în dublu circuit astfel:

- pentru circuitul contabilităţii financiare se utilizează clasele de conturi de la 1 la 7 numite „Conturi de bilanţ”, prin care se înregistrează existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale şi se realizează întocmirea situaţiei financiare de sinteză; şi clasa 8 – „Conturi specifice”, prin care se înregistrează operaţiuni extrapatrimoniale;
- pentru circuitul contabilităţii de gestiune se utilizează conturile din clasa 9 – „Conturi interne de gestiune”, cu ajutorul cărora se înregistrează decontările interne privind cheltuielile, producţia, etc

c) Registrele contabile obligatorii sunt:

- registrul jurnal
- registrul inventar
- Cartea mare

Registrul jurnal reprezintă documentul obligatoriu de înregistrare cronologică a documentelor justificative servind ca probă în litigii şi organelor fiscale. Este supus şnuruirii, parafării şi înregistrării la organele fiscale teritoriale. Persoanele fizice autorizate şi asociaţiile familiale, în locul registrului jurnal, folosesc registrul jurnal de încasări şi plăţi.

Registrul inventar este documentul contabil obligatoriu de înregistrare anuală grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum şi a conţinutului fiecărui post de bilanţ pe baza datelor cuprinse în procesele verbale de inventariere şi în bilanţul anual.

Cartea mare este registrul pentru evidenţa sistematică a operaţiunilor economico-financiare şi serveşte la stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe fiecare cont sintetic şi analitic

d) Forma de contabilitate reprezintă modul de organizare a ciclului contabil de înregistrare şi prelucrare a datelor. Cele mai utilizate forme de contabilitate în România sunt:

- forma maestru-şah – constă în dezvoltarea pe conturi corespondente atât a rulajului debitor, cât şi a celui creditor a conturilor sintetice. Jurnalul de înregistrare se foloseşte pentru înscrierea în ordine cronologică a notelor de contabilitate sau a documentelor pe care s-a făcut contarea/scrierea formulei contabile a operaţiilor economice.
- forma de contabilitate pe jurnale – constă în folosirea jurnalelor multiple care servesc la înregistrarea cronologică a operaţiilor economice dintr-o lună
- forma informatică de contabilitate – presupune adaptarea celorlalte forme de contabilitate la utilizarea tehnicii electronice de calcul. Datele din formulele contabile sunt introduse în calculator şi stau la baza întregului sistem de stocare şi prelucrare a datelor şi se editează jurnalele de înregistrare, Cartea mare şi balanţa de verificare lunară.

Cursul 2

II. Contabilitatea gestiunii capitalurilor

II.1. Conţinutul şi structura capitalului

Conceptul de capital trebuie utilizat de către societăţi comerciale, având la bază necesităţile utilizatorilor situaţiilor financiare. În cazul în care utilizatorii sunt preocupaţi de menţinerea capitalului nominal investit se adoptă conceptul financiar al capitalului, iar dacă aceştia sunt preocupaţi de capacitatea de exploatare a societăţii se adoptă conceptul fizic al capitalului.

Capitalul unei entităţi patrimoniale din orice ramură de activitate poate fi privit sub 2 aspecte:

- ca factor de producţie
- ca aporturi ale proprietarilor acesteia

Ca factor de producţie, capitalul reprezintă ansamblul bunurilor aflate la dispoziţia unei entităţi (unităţi patrimoniale) folosite pentru obţinerea altor bunuri şi servicii destinate vânzării sau consumului propriu.

Ca aporturi ale proprietarilor entităţii, capitalul se înscrie în pasivul bilanţului, având un rol important în formarea şi dezvoltarea structurii financiare a întreprinderii, astfel capitalul trebuie să reprezinte sursa cea mai importantă de finanţare a activităţii unei întreprinderi.

Finanţarea se efectuează din capital care se procură din 2 surse:

- surse din interiorul întreprinderii
- surse din exterior

Sursele interne de procurare a capitalului sunt:

- la înfiinţare – capitalul este procurat prin aportul în numerar sau în natură al acţionarilor/asociaţilor în funcţie de forma juridică a societăţii
- la întreprinderea în funcţiune – sursele se referă la rezerve profit

Sursele externe se referă la diverse împrumuturi.

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

Structura capitalului permanent se prezintă astfel:

1. Capital propriu
- capital propriu-zis
- prime legate de capital
- rezerve din reevaluare
- rezerve
- rezultatul reportat
- rezultatul exerciţiului
- subvenţii pentru investiţii

2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
- provizioane pentru riscuri
- provizioane pentru cheltuieli

3. Datorii pe termen mediu şi lung (>1an)
- împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni
- credite bancare pe termen mediu şi lung
- datorii ce privesc imobilizările financiare

Capitalul propriu-zis

Capitalul este reprezentat de capitalul societăţii, patrimoniul regiei sau patrimoniul public în funcţie de forma juridică a unităţii patrimoniale.

Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate pe baza actelor de constituire a persoanelor juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Acesta este constituit la înfiinţarea societăţii şi reprezintă aportul investitorilor pentru formarea resurselor financiare ale societăţii.

Primele legate de capital (de emisiune, de fuziune, de aport şi de conversie a obligaţiunilor în acţiuni) reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale.

Rezervele din reevaluare reprezintă plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale şi trebuie prezentate în bilanţ într-un subpost separat.

Rezervele sunt:

- rezerve legale – constituite anual din profitul persoanelor juridice în cotele şi limitele prevăzute de lege
- rezerve statutare – constituite anual din profitul net conform prevederilor din statutul acesteia
- rezerve pentru acţiuni proprii – constituite din profitul net pentru susţinerea valorii de piaţă a acţiunilor proprii cotate la bursă
- alte reserve – pot fi constituite facultativ din profitul net pentru acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte scopuri conform hotărârii AGA

Rezultatul reportat reprezintă profitul sau pierderea exerciţiului anterior a cărui afectare (repartizare sau acoperire) a fost amânată de către AGA şi care va afecta rezultatul exerciţiului curent.

Rezultatul exerciţiului reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli în situaţia în care veniturile > cheltuielile Þprofit, iar în situaţia inversă Þpierderi.

Subvenţiile pentru investiţii

În categoria subvenţiilor se cuprind:

- subvenţiile aferente activelor (pentru investiţii)
- subvenţiile aferente veniturilor

Subvenţiile pentru investiţii pot fi primite de la guvern, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.

Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:

- litigiile, amenzile, penalităţile, daunele şi alte datorii incerte
- cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie acordată clienţilor
- alte provizioane

Un provizion pentru riscuri şi cheltuieli va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile:

a) există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior
b) este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective
c) suma poate fi estimată

Datoriile pe termen mediu şi lung reprezintă resursele străine aparţinând întreprinderii pe o perioadă mai mare de 1 an.

II.2. Organizarea contabilităţii capitalurilor

1. Obiectivele şi factorii organizării contabilităţii capitalurilor

Obiectivul fundamental al contabilităţii capitalurilor îl reprezintă evidenţa mărimii şi mişcării acestora. Pornind de la acest obiectiv se desprind câteva obiective concrete:

- stabilirea corectă a mărimii capitalurilor
- evidenţierea corectă a capitalurilor pe bază de documente legal întocmite
- conducerea curentă a evidenţei operative a capitalurilor
- delimitarea obligaţiilor unităţii în ceea ce priveşte aportul la capitalul social
- valorificarea eficientă a capitalului prin plasamente rentabile
- conservarea şi dezvoltarea capitalurilor proprii, urmărind prin aceasta realizarea autonomiei financiare şi întărirea poziţiei financiare a întreprinderii

La organizarea contabilităţii capitalurilor trebuie avuţi în vedere şi câţiva factori specifici:

- tipul unităţii patrimoniale (societate comercială, regie autonomă, asociaţie, etc)
- forma de organizare juridică a unităţii patrimoniale (S.A., S.R.L., etc)
- compoziţia şi structura capitalului (în numerar, în natură)
- provenienţa capitalului (autohton – în lei, din străinătate – în valută)

2. Documentele justificative şi evidenţa operativă a capitalurilor

Baza juridică a organizării contabilităţii capitalurilor o constituie documentaţia de înfiinţare a unităţii comerciale care este alcătuită din:

- statutul societăţii şi contractul de societate sau actul constitutiv, prin care este stabilit modul de organizare şi funcţionare a societăţii
- sentinţa de autorizare emisă de instanţa judecătorească
- codul unic de înregistrare la Registrul Comerţului, fiind documentul ce atestă înfiinţarea societăţii comerciale şi existenţa sa ca persoană juridică
- prospectul de emisiune pentru societăţile constituite din iniţiativa unor membri fondatori pe baza subscripţiei publice de acţiuni
- declaraţia de subscriere semnată de persoanele care acceptă să participe la constituirea capitalului social

Evidenţa operativă a asociaţilor/acţionarilor societăţii comerciale se realizează cu ajutorul registrului asociaţilor/acţionarilor. În acest registru se ţine evidenţa nominală pe fiecare asociat/acţionar cu numărul de acţiuni sau părţi sociale subscrise şi valoarea nominală a acestora, vărsămintele efectuate la capitalul subscris, precum şi menţiuni speciale privind cesionarea acţiunilor/părţilor sociale.

3. Conturile utilizate în organizarea contabilităţii capitalurilor

Sunt folosite conturile din Clasa I – „Conturi de capitaluri” – organizată în următoarele grupe:

10 – „Capital şi rezerve”

11 – „Rezultatul reportat”

12 – „Rezultatul exerciţiului”

13 – „Subvenţii pentru investiţii”

15 – „Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”

16 – „Împrumuturi şi datorii asimilate”

Aceste conturi, în corelaţie cu conturile corespondente operaţiunilor, vor fi utilizate pentru realizarea ciclului contabil de prelucrare a datelor în funcţie de forma de contabilitate pe care a adoptat-o întreprinderea.

II.3. Contabilitatea constituirii capitalurilor proprii

1. Contabilitatea constituirii capitalurilor

Contabilitatea capitalurilor se conduce cu ajutorul contului 101 – „Capital”; cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa capitalului subscris şi vărsat în natură şi/sau numerar de către acţionarii/asociaţii unei societăţi, precum şi evidenţa majorării sau reducerii capitalului.

Contul 101 (P)

În credit se înregistrează:

- capitalul subscris în natură şi/sau numerar, capitalul majorat prin subscripţie sau emisiune de noi acţiuni, precum şi capitalul preluat în urma operaţiei de fuziune prin absorbţie cu alte persoane juridice prin debitul contului 456
- rezervele destinate majorării capitalului prin debitul contului 106
- primele legate de capital încorporate în acesta prin debitul contului 104
În debit se înregistrează:
- capitalul retras de acţionari/asociaţi, precum şi capitalul lichidat cu ocazia fuziunii sau lichidării prin creditul contului 456
- pierderile realizate în exerciţiile precedente care reduc capitalul prin creditul contului 117
- reducerea capitalului ca urmare a anulării acţiunilor proprii răscumpărate prin creditul contului 502

Soldul contului reprezintă capitalul subscris vărsat sau nevărsat.

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

Contul 101 se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II operaţionale:

1011 – „Capital subscris nevărsat”

1012 – „Capital subscris vărsat”

1015 – „Patrimoniul regiei”

1016 – „Patrimoniul public”

Schema generală de înregistrare a operaţiilor privind constituirea capitalului este următoarea:

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

Constituirea capitalului la societăţi de persoane şi capital (S.R.L.)

1. Schema generală
2. Operaţii de constituire pentru cazul dificultăţilor în realizarea aportului la capitalul subscris

Constituirea capitalului poate să întâmpine dificultăţi datorită faptului că unii acţionari/asociaţi nu respectă termenul de depunere a capitalului, alţii nu depun integral capitalul subscris, iar alţii nu îl depun în totalitate. Pentru a urmări şi soluţiona în contabilitate relaţia societăţii cu acţionarii/asociaţii pe parcursul depunerii capitalului subscris contul 456 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul” se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:

4561 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul subscris”

4564 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul vărsat anticipat”

4565 – „Decontări cu asociaţii aflaţi în dificultate”

4567 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul de rambursat”

a) Cazul întârzierilor în vărsarea capitalului

În acest caz, societatea efectuează anumite cheltuieli cu înştiinţarea în vederea depunerii aporturilor şi calculează dobânzi de întârziere pe care asociatul subscriitor trebuie să le plătească odată cu depunerea aporturilor. Astfel, la depunerea aportului vor fi înregistrate şi venituri din recuperarea cheltuielilor şi din dobânzi penalizatoare.

5311 (5121) = %

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

b) Cazul imposibilităţii depunerii aportului

În cazul în care un asociat este în imposibilitatea de a mai depune aportul la capitalul subscris, dreptul de creanţă aferent împreună cu veniturile din recuperarea cheltuielilor şi din dobânzi penalizatoare sunt transferate asupra debitului contului 4565.

4565/A = %

4561/A aportul

758

768

Astfel, părţile sociale sunt puse la dispoziţia celorlalţi asociaţi conform dreptului de preempţiune (ceilalţi asociaţi au prioritate).

4561/B = 4565/A

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

Constituirea capitalului la societăţi de capital (S.A.)

Societatea pe acţiuni poate fi constituită de către membri fondatori care subscriu în totalitate capitalul social sau prin lansarea unor prospecte de subscripţie publică. Acţiunile deţinute de fiecare acţionar exprimă dreptul de proprietate asupra unei părţi din capitalul unei societăţi.

Deţinerea de acţiuni oferă următoarele avantaje:

- venituri sub formă de dividende
- participarea la gestionarea societăţii şi la emisiunea de noi acţiuni
- drept de vot în adunarea generală a acţionarilor
- drept de atribuire în cazul creşterii capitalului prin încorporarea rezervelor
- drept de subscripţie în situaţia creşterii capitalului prin emisiune de noi acţiuni

În procesul constituirii şi gestionării capitalului este importantă şi modalitatea de lansare pe piaţă a acţiunilor din punct de vedere al valorii acestora. Astfel, acţiunile pot fi emise în SISTEM PARI (valoarea de emisiune = valoarea nominală) sau în SISTEM SUPRAPARI (valoarea de emisiune > valoarea nominală), situaţie în care intervine prima de emisiune ca fiind diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală. Suma obţinută din prima de emisiune poate fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune iar diferenţa neutilizată poate fi înglobată în rezerve.

2. Contabilitatea primelor legate de capital

Primele legate de capital, ca element al capitalurilor proprii, rezultă în urma operaţiunii de constituire a capitalului prin emisiunea de acţiuni în sistem suprapari şi ulterior prin majorarea capitalului, fie ca urmare a emisiunii de noi acţiuni, fie ca urmare a diferenţei de aport în cazul aporturilor în natură la capital, precum şi în urma fuzionării a două sau mai multe societăţi sau prin conversia de obligaţiuni în acţiuni.

Contabilitatea acestor prime se realizează cu ajutorul contului 104 – „Prime legate de capital”.

Contul 104 (P)

În credit se înregistrează:

- valoarea primelor stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii, aportului la capital şi din conversia obligaţiunilor în acţiuni prin debitul contului 456

În debit se înregistrează:

- primele legate de capital încorporate în capitalul propriu-zis prin creditul contului 101 (1012)

- primele de capital transferate la rezerve prin creditul contului 106

Soldul contului reprezintă primele de capital netransferate la capitalul propriu-zis sau la rezerve.

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

Contul 104 se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:

1041 – „Prime de emisiune”

1042 – „Prime de fuziune”

1043 – „Prime de aport”

1044 – „Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni”

a) Prime de emisiune

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

- operaţiuni care au loc:

1. SUBSCRIEREA CAPITALULUI

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

2. DEPUNEREA APORTULUI

5121 = 4561 V.e.

3. REALIZAREA CAPITALULUI

1011 = 1012 V.n.

4. CHELTUIELI DE EMISIUNE

201 = 404

5. ACOPERIREA CHELTUIELILOR de EMISIUNE din prima de emisiune

1041 = 201

6. DIFERENŢA

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

b) Prime de aport

Prima de aport intervine atunci când acţionarii/asociaţii aduc în natură aportul la capitalul subscris. Valoarea bunurilor aduse ca aport este stabilită potrivit legilor societăţii comerciale de către experţi evaluatori printr-un raport de evaluare. Această valoare poate să fie, în raport cu suma valorii acţiunilor subscrise, mai mică (situaţie în care diferenţa este depusă în numerar) sau mai mare (situaţie în care rezultă prima de aport).

P.a. = valoarea aportului – valoarea nominală

1. SUBSCRIEREA CAPITALULUI

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

2. DEPUNEREA APORTURILOR

212 = 4561 valoarea aportului

3. REALIZAREA CAPITALULUI

1011 = 1012 valoarea nominală

Cursul 3

3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

Reevaluarea este activitatea prin care se actualizează preţurile de înregistrare a activelor deţinute, operaţie ce intervine mai ales în cazul inflaţiei şi este necesară pentru protecţia capitalului fizic şi financiar şi pentru corecta evaluare a rezultatelor exerciţiului.

Prin reevaluare, valorile contabile mai mici sunt înlocuite în contabilitate cu valori actuale mai mari care devin astfel noile valori contabile. Crescând valoarea contabilă a activelor reevaluate se formează în pasiv o sursă de natura capitalurilor proprii denumită „Rezerve din reevaluare”.

Contabilitatea acestora se realizează cu ajutorul contului 105 – „Rezerve din reevaluare” (P).

În credit se înregistrează:

- creşterea de valoare rezultată din reevaluarea imobilizărilor corporale prin debitul conturilor 211, 212, 213, 214
În debit se înregistrează:
- rezerva din reevaluare trecută la rezerve prin creditul contului 106
- descreşterile faţă de valoarea contabilă netă rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale prin creditul contului 211, 212, 213, 214

Soldul contului reprezintă rezerva din reevaluarea imobilizărilor corporale.

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

4. Contabilitatea rezervelor

Pentru a creşte capacitatea de autofinanţare, societăţile comerciale îşi pot completa capitalurile proprii prin constituirea unor rezerve. Contabilitatea acestora se realizează cu ajutorul contului 106 – „Rezerve” (P).

În credit se înregistrează:

- rezerva din reevaluare trecută la rezerve prin debitul contului 105
- profitul net realizat în exerciţiile anterioare repartizat la rezerve prin debitul contului 117
- profitul net realizat la închiderea exerciţiului curent repartizat la rezerve prin debitul contului 129
- primele de capital trecute la rezerve prin debitul contului 104
-diferenţa dintre valoarea titlurilor primite şi valoarea neamortizată a mijloacelor fixe care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei persoane juridice prin debitul conturilor 261, 262, 263

% = 106

105

117

129

104

261, 262, 263

În debit se înregistrează:

- rezervele destinate majorării capitalului social prin creditul contului 1012, nu 1011!!!
- diferenţa dintre valoarea titlurilor de participare retrase sau cedate şi valoarea neamortizată a mijloacelor fixe care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altei persoane juridice prin creditul conturilor 261, 262, 263
- rezervele utilizate pentru acoperirea pierderilor realizate în exerciţiile precedente prin creditul contului 117

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

Soldul contului este creditor şi reprezintă rezervele existente şi neutilizate.

Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve, şi anume:

- rezerve legale
- rezerve pentru acţiuni proprii
- rezerve statutare sau contractuale
- alte rezerve

Contul 106 se desfăşoară în următoarele conturi sintetice de gradul II:

1061 – „Rezerve legale”

1062 – „Rezerve pentru acţiuni proprii”

1063 – „Rezerve statutare sau contactuale”

1068 – „Alte rezerve”

Încorporarea rezervelor în capital poate fi realizată prin două moduri:

a) prin emisiunea de noi acţiuni la o valoare nominală egală cu valoarea acţiunilor existente şi distribuirea în mod gratuit a acestora acţionarilor existenţi, proporţional cu acţiunile deţinute prin procedura dreptului de atribuire

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

N – numărul acţiunilor vechi

b) fără emisiunea de noi acţiuni, mărindu-se valoarea nominală a acţiunilor existente

5. Contabilitatea rezultatului reportat

În unele exerciţii financiare rezultatul în totalitate sau o parte din rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere) nu s-a repartizat sau nu s-a imputat exerciţiului financiar încheiat şi prin urmare se reportează în exerciţiul financiar următor.

Evidenţa rezultatului sau a părţii din rezultatul exerciţiului a căror repartizare a fost amânată de AGA se ţine cu ajutorul contului 117 – „Rezultatul reportat” (B).

În credit se înregistrează:

- pierderile contabile ale exerciţiilor precedente acoperite din profitul exerciţiului curent prin debitul contului 129
- pierderile contabile ale exerciţiilor precedente acoperite din rezerve prin debitul contului 106
- pierderile realizate în exerciţiilor precedente care diminuează capitalul social prin debitul contului 1012
- profitul net realizat şi nerepartizat prin debitul contului 121
- rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor contabile prin debitul conturilor de creanţe 411, 461, 428

În debit se înregistrează:

- pierderile contabile realizate în exerciţiul precedent prin creditul contului 121
- profitul net realizat în exerciţiile precedente repartizat pentru rezerve, participarea salariaţilor la profit, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, dividende cuvenite acţionarilor prin creditul conturilor 106, 424, 446, 457
- rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile prin creditul conturilor 280, 281, 301, 371, 401, 428, 438, 448

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

Soldul debitor al contului reprezintă pierderea neacoperită, iar soldul creditor – profitul nerepartizat.

6. Contabilitatea rezultatului exerciţiului

Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii lor.

În contabilitate profitul sau pierderea se stabileşte lunar cumulat de la începutul anului. În acest sens conturile de venituri şi cheltuieli se închid la sfârşitul fiecărei luni prin „Rezultatul exerciţiului”, deci se soldează diferenţa dintre cele două clase (7 şi 6) influenţând direct clasa 1 „Conturi de capital”.

Contabilitatea rezultatului exerciţiului se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 12, din care fac parte conturile 121 – „Profit şi pierdere” şi 129 – „Repartizarea profitului”.

Contul 121 (B) ţine evidenţa profitului sau pierderii realizate în cursul exerciţiului.

În credit se înregistrează:

- la sfârşitul lunii, soldul creditor al conturilor din clasa 7 (701 Þ 786)
- pierderea contabilă reportată prin debitul contului 117

În debit se înregistrează:

- la sfârşitul lunii, soldul debitor al conturilor de cheltuieli (601 Þ 698)
- profitul net realizat în exerciţiul precedent şi nerepartizat prin creditul contului 117
- profitul net realizat în exerciţiul precedent care a fost repartizat pe destinaţii prin creditul contului 129

Soldul creditor reprezintă profitul realizat, iar soldul debitor pierderea.

411 = 701 100.000.000

411 = 707 50.000.000

461 = 758 200.000.000

5121 = 766 10.000.000

601 = 301 10.000.000

641 = 421 30.000.000

681 = 281 50.000.000

Abbildung in dieser Leseprobe nicht enthalten

Contul 129 (A) ţine evidenţa repartizării profitului realizat în exerciţiul curent. Contabilitatea analitică se ţine pe destinaţiile profitului stabilite conform legii.

În debit se înregistrează:

- rezervele constituite din profitul realizat în exerciţiul curent prin creditul contului 106
- acoperirea pierderilor contabile realizate în exerciţiile precedente din profitul realizat în exerciţiul curent prin creditul contului 117
- sumele repartizate pentru participarea salariaţilor la profit, dividende, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome prin creditul conturilor 424, 457, 446

În credit se înregistrează:

- profitul net realizat în exerciţiul precedent care a fost repartizat pe destinaţii legale prin debitul contului 121

Soldul debitor reprezintă profitul repartizat aferent anului în curs.

7. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii

Subvenţiile pentru investiţii sunt resurse financiare alocate unor societăţi comerciale de către stat sau alte organisme cu titlu nerambursabil pentru scopuri bine determinate. Acestea se concretizează în sume de bani sau de bunuri materiale destinate constituirii unor imobilizări în vederea realizării unor activităţi care să dezvolte noi locuri de muncă. Sunt asimilate subvenţiilor pentru investiţii şi bunurile de natura imobilizărilor primite cu titlu gratuit (prin donaţie) sau cele constatate plus la inventariere. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii se realizează cu ajutorul contului 131 – „Subvenţii pentru investiţii” (P).